agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Fără teamă ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-10-17 | | Te-am iubit cu-atâta disperare, Cum numai un suflet însetat poate iubi! Și te-am dorit cu atâta-nflăcărare, Cum numai trupu-nfierbântat poate dori! Te-am respirat în clipele furate, Când dorul mi te-aducea în vise, Și te-am trăit în nopțile-nstelate, Sorbindu-te din amintirile nestinse. Nu știu cum am ajuns să te iubesc, Să mă trezesc în lumi nepământești , În care bucuriile în suflete ne cresc, Asemenea florilor din regate zeiești. Nu știu cum o-ntâlnire banală, Dintr-un parc, cu umbre pe-alei, Dintr-o seară, oarecare, de vară, Impregnată cu mirosul florii de tei, M-a aruncat într-o iubire-așa mare, Când nimic nu mai conta, ci simțeam, O bucurie imensă, fără scăpare, Arzând ca un foc în care pieream! Ce a urmat acelui magic moment, A fost ca un poem al unui artist, Scris, cu mare grijă, pe un pergament, Ca o mărturie a sublimului atins.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate