poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1531 .



Domnișoara de la Biologie
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [do_minus ]

2016-12-26  |     | 



Era începutul lui noiembrie când pe Copou căzuseră frunzele cu toptanul și ieșisem la plimbare cu X, după cursuri. Nu țineam să ajung în cămin prea repede și nici ea nu părea prea grăbită. Nu eram îndrăgostiți și asta ne făcea să vorbim dezinvolt oarecum despre cărți, despre mersul trenurilor, despre posterul cu Nichita de la Junimea, despre colegi, etc., etc, etc.

Țin minte că, la moment dat, a ales o frunză și m-a întrebat: "Ești singur?" Am șoptit "nu", privind frunzele. "Oare ele sunt singure? Simt golul din lumea aceasta?" am intrebat-o, sperând poate ca replica mea să o dea gata.
"Sunt și nu sunt", a sunat glasul ei, de la o tulpină la alta. "M-aș îngropa în frunze de tot, să mor așa tânără!" "Esti și nu ești", au foșnit frunzele. "Sunt și nu sunt", a încuviințat ea, fericită.

Pe lângă teiul lui Eminescu, am râs, comentând că, la faza cu plopii fără soț, era bună și o soție de treabă, nu musai un celebru amor.

În acea iarnă ninsese mult de tot. Se aplecau crengile de povara unei asemenea frumuseți, de ziceai că se rup ; cum mai târziu ni s-au aplecat sufletul de povara iubirii scânteietoare.

Mă plimbam mult singur, iar la întoarcere, luam tramvaiul, când aveam bani. Ne-am mai văzut pe holuri sau prin sălile de lectură ale universității si, de fiecare dată, prietenul meu, Dragoș, zâmbea ironic, arătându-mi-o. Tot el i-a pus și numele.

Zilele trecute am urcat pe Copou, sub pretextul ca cei mici să vadă ornamentele de Crăciun. Am condus cu grijă din cauza ceții, iar la coborâre ne-am ținut de un tramvai, ca un ghem alb după un motan obosit. Era tramvaiul cu numărul 13, care urca pe Copou, din "Tudor", până la capătul lumii de atunci. Altul nu putea fi, cadoul meu secret de Crăciun.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!