poartă uniformă SS
cizme din piele de suflet
și țeste de mort
cusute pe retină
lagărul acesta-i pustiu
sunt ultimul condamnat
din iubire
în celula strâmtă a minții
un soare murdar
cenușiu și necunoscut
sângerează iluzii
într-un ciob de gaură neagră
e atât de puțin loc aici
cât într-un sicriu
așezat în picioare
iar visele mele

se sufocă și ele
în propria durere
și mâine va începe undeva o zi
poate tu ai ajuns pe Camino
eu nu mai știu rostul timpului
dar voi cresta o linie-dor tăios
pe creierul tatuat cu numele tău
mi-am jurat să adorm
între două morți
să-ți pot trimite
un ultim vis cu noi
într-o altă lume
depărtarea poartă uniformă SS
cineva ar trebui să îi spună
că războiul
s-a sfârșit înainte să-nceapă
ochii tăi ar putea mai apoi
să mă izbăvească