poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1655 .



alb
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [valu ]

2017-02-02  |     | 




phoenicși de ceară

în mătasea pântecului
un strop de lumină
cât o lacrimă -
forme translucide, apoi galben
surâsul roz, roșu crescând
albastrul imens căruia
numele dor i-l va da mai încolo
și iată
piscul întâmplatului

te aruncă în albul lăptos

și toate capătă importanță
două brațe și un sân
primul plâns din preaplin
primii pași doar în gând
apoi restul, numărați-nenumărați
printre voite mărețe fapte
iluzia izbânzilor
vicii cu virtuțile confundându-se

albul nu mai este alb - nervi smulși

amestecuri adesea nedrepte
ridează obraji
coboară pleoape - obolul patimilor
un soi de înțelepțire care vine mai întotdeauna
târziu
cauți urma unui străin răstignit
niciodată în oamenii care tot mișună haotic...
cineva îți vorbise despre momentul ăsta
dar nu ai crezut că ți se poate întâmpla și
deodată se face frig, prea frig
toate se coagulează până la os
ceva sau cineva te-a ucis, mai degrabă tu

întuneric, întuneric, întuneric
definitiv și total
rostogoliri într-o coajă de lut profundă și grea
și sufletul
ca un glas de pasăre fără pasăre
ecou din ce în ce stingându-se
fostele pofte una câte una mușcând câte o notă
din cântecul rămas undeva în urmă

o lumină departe orbitoare
absoarbe ce mai rămâne din ecou
ultima ta fărâmă de ființă rătăcind
și la asta unii, acolo jos, îi zic
mântuire

alb lăptoase
oasele
află pacea

mătasea uitată, înnoită
din cine știe ce mister
te așteaptă

și tu nu mai știi drumul întoarcerii
ai devenit aidoma unui phoenix
unul din ceară și uite
iese ceva ca un Soare

totul este doar o clipă
fiindcă restul
doar replici pierzându-se
printre firele de nisip din care
doar scoica nevăzută a cerului poate face
o perlă

lumina din oameni


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!