Voia să moară-n templu departe de adevăr,
mingea de foc îi dansa pe păr,
unui ocean de vis dă-i linii și stânci.
O cuprinseseră noaptea de roșu,
moartea-n doi și învierea-n unu.
Păsările de oglindă
zboară din cerul ochiului spre culoarea amară,
paie și stofă,
cuvinte și limbă,
îneci treiul și-n doi se schimbă.
Punctele de sânge pornesc spre lumea lui A,
e nu e,
c nu-i c,
noapte de moarte la poarta ta.
Luna, umbră bătută-n ochi,
dansează în ora ei,
porumbeii de sare zboară de pe rochia de piele,
lacrimile urcă spre pământul cerului,
regina de pustiu fierbe-n sine o moarte.
Închide-te acum în vis
să te pot elibera!