vorbesc în gând cu mama despre ziua
în care o să ne revedem
îi povestesc despre îngerul care vine
noaptea să-mi mângâie visul
despre înfrângeri și despre nașteri
deși nu așa se măsoară timpul
îmi spune ea

lumina nu se cumpără la kilogram
toți purtăm cu noi o spânzurătoare
și o cruce
până când timpul se oprește
într-un întuneric gros
de poți să-l tai cu cuțitul

atunci vine un anotimp nou care
ne va repeta amintirile iar noi
vom începe să numărăm spre început
adunăm toate pătratele nopții
cele două toamne a frunzei și a inimii

ne așezăm sub coasa
care împarte plăcerile și osândele
cineva ne întinde o cană cu apă

înțelegem atunci că despre iubire
mai trebuia să învățăm câteva abecedare