Țin pleoapa strânsă, să nu ard în razele de-un august-soare
și ochii sunt cărbuni încinși, aprinși din neagra depărtare,
iar gându’ înfierbântat străbate din călătorii de corp parcurse,
iluminate-n timp trecut, agenda de cetățile vechi, scurse.
E-n joacă cristalinul cald își memorând cadre-n lentilă,
ce încă nu s-au șters de praful de odinioară, în zori futilă,
rămasă pânză de păianjen cu prinse chipuri înrămate
ce privesc trist din juvenil, fără memorie, uitate
peste o mască, azi croită din priviri ce au trecut, pasante
și-au lăsat jinduri, neștiut de-au fost un vis iubiri casante
ca suflet, ce-l citisem și eu, în trecerea așa fugară
când tot părea fără sfârșit, oniricul de-o altă vară...
Se pierde molcom conștient, epuizat ca-ntr-un velur
topit de astrul ce dogoare, ce l-am alături iar un tur
din infinitul meu contemplu, ce lui i-e numai o clipită...
și deschid ochi, tot în delir... iar, poate-am inima iubită?...
05.08.2014