Cât ești de frumoasă
N-am să-ți spun,
O auzi destul, oricum.

În schimb, ce pot să descriu
E privirea antrenantă,
Cu care mă antrenezi să scriu
Sau să zâmbesc, pustiu și lin,
Pierzând noțiunea rațiunii
Și începând să mă-nchin
La mirosul tău și o urmă de vin,
Sau la imaginea imperfecțiunii
Când doar cu perfectul simplu,
"Eu privii, simții, dorii"
Explic starea din centru,
Ce de aici, din piept, se ivi,
Căci eu întocmai pentru
Momente ca acestea
M-am nepregătit, intens,
Să înec cuvinte-n vers
Și să întreb agitat, pereții:

"Când vii?"