poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 905 .



Adresare către tata
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dendera ]

2018-01-01  |     | 



30 iulie este ziua în care ai murit,
Zi în care inima mi s-a topit.
Cu părere de rău îți spun, tată,
Că inima mea nu e fără de pată.
Simt cum se întunecă încet
Și nici măcar nu pot să scot un urlet.
Mă doare inima și sufletul,
Că ai părăsit pământul,
Dar știu că te voi regăsi
Și tot ce s-a întâmplat îți voi povesti.

Primele luni au fost o nebunie,
Au fost o pură agonie.
Ne-am certat soră cu soră,
Și am creat o mare horă.
A fost un suflu rece tare,
Nu recunoșteam că ne doare,
C-ai plecat și ne-ai lăsat,
Și în lacrimi sufletul l-am scăldat.

Bunicul a murit,
După cinci luni în care s-a chinuit.
În același an în care tu ai pătimit
Și al tău corp l-ai părăsit.
A fost înainte de Sărbători,
De Crăciun și Revelion.
Ne-am făcut că zâmbim
Ca tristețea s-o zdrobim,
Dar a trecut și anul,
Și moartea a dat iar cu banul.
Nașul meu, unchiul tău, a murit,
După tine a venit.

Rude de ale tale au venit,
Și cu ele ne-am cinstit.
Toți te plâng că ai fost breaz,
Dar mintea nu-mi dă răgaz.
Unde au fost ele până acum,
Și de ce ne apar în drum,
Acum când am crescut,
Și gândurile singură mi le ascut.
Sfaturi și idei îmi aruncă,
De parcă au vreun drept să-mi dea poruncă.
Mi se par lipsiți de suflet,
Fiecare aruncă câte un cuget.
Sunt străini, nu îi cunosc,
Chiar dacă același sânge-l moștenesc.

Un bărbat am respectat,
Cel care la suflet mi-a intrat.
Tu ai fost, tată! Cel ce mi-ai arătat
Că a fi diferit nu e ciudat.
Îți mulțumesc că m-ai învățat,
Cum să mă port civilizat.
Recunosc este foarte greu,
Să umblu cu dureri în sufletul meu.
Dar îmi amintesc felul tău
De a mă încuraja mereu.
Și astfel n-ai murit,
Deoarece în suflet te-am sădit.

Te-am sădit cu bune, dar și rele,
Nu ai scăpat de certurile mele.
Ne vom regăsi și te voi albi,
Multe întrebări îți voi șopti,
Și un singur gând aș vrea să îți spun,
Ai fost singurul care m-a influențat pe drum!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!