ca într-un canon
al buzelor răsfrânte în meditație
las dimineața să curgă printre rânduri
e o strălucire aparte a apelor sfințite
o delăsare a sorții
între două praguri de umbre

s-a umplut izvorul cu voi,
cei plecați să soarbă roua
din palma de abur a Domnului

și toate câte trăiesc acum
mă copleșesc
și atunci
mă arunc în plin soare
pe drumul spre casa în care
un zâmbet așteaptă
să-l absorb neîncetat
altul mă mângâie pe creștet
dintr-o fotografie
altele îmi lasă timpanele
să zvâcnească amintiri

ca într-un canon al inimii
bat și eu tactul umbrelor
darabana mișcărilor
și a timpilor netrăiți
între praguri de metafore
nescrise

Anne Marie Bejliu, 6 ianuarie 2018