Din sâmburele meu a crescut
ideea unui pictor care a făcut
natură moartă cu idei și stele
în rama cu păduri de iele
și alt lăstar mi-a scris o poezie
pe-un ochi de scorpion dintr-o pustie
să-i pun o virgulă și-un puct
păzit de umbra care-a fost un fruct
din care-am germinat chiar eu
cu chip de om și derbedeu
în lumea vorbelor pierdute
de multele credințe oculte
cu taine flori de erotism
vedenii care nu m-au prins
pe pânza cu natura moartă
lângă o vorbă blestemată
pe care-am ciufulit-o bine
visând să stea în pat cu mine
erotică și furioasă
urâtă, rea și mult prea grasă
trimisă de un gând nebun
când am rămas fără tutun
în ora unei nopți de iarnă
beteag de suflet și cu teamă
că tu dansezi cu infinitul
care ți-a pus la tălpi chibritul.
Urmuz zâmbește lângă mine
mi-arată pâlnia și mâine
îmi va cânta ceva din ea
cu sunet ca de vuvuzea.