poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1161 .



Din nou despre dragoste
poezie [ ]
Colecţia: Poezii de dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [poema ]

2018-03-03  |     | 



Mireasa mea s-a așezat de acum în grădină
iar eu nu îndrăznesc să îi desprind voalurile de față;


E un fel de a te acoperi cu suavitate și de a dormi în ea, cum faci tu
leneșă;
o floare care curge peste mine întruna și mă acoperă;
uneori foarte roșie, sângerie, și molcomă, zilnică, lacomă, stacojie, așa ca durerea,
doar puțin să mai dorm la tine-n cămașă
voal de fecioară peste capul meu
și
coroana capului ei plin de flori.


Poate te-aș fi așezat pe rana mea foarte veche,
pe genunchii tăi să adorm din nou, ca pe-o insulă
Și ce urmă ți-aș fi lăsat, descoperindu-te ca pe îngeri,
și
cât ghimpe la glezne!
cât
brumar!


Draga mea,
este-o vreme de murit lângă păsări,
să răsară din noi foarte repede îngerii; pomii;
și căciula plină de licurici;
este
vreme de raiuri și îngeri cu cădelnița aprinsă
așa cum se duc pe cealaltă lume ranițele pline de piersici și pui
și eu,
adăstând la tine pe pântec; posac;
Este vreme să murim așa cum se duc strugurii în zăpada în care au zăcut.
de nuntă,
de moarte e vremea.
Este felul de-a zdrobi între glezne o stea foarte tânără
este vremea
de a-i face în fluierul piciorului un însemn.


Spune-mi,
din care sămânță a copacului ai răsărit, femeia mea roșie? alba mea?
Căci
Din carne îți răsare mai întâi un pom
din care se face apoi o grădină
Așa bărbatul se scoală din femeia lui și se naște
mai plin de venin
și
mai rece
Să îmi vii, Să îmi învii, Ți-aș fi amintit din nou din ce ești făcută,
Ca un felinar, ți-aș fi adus aminte lumina,
Din nou.
Să privesc, măcar o picătură, și-o tură, acolo unde a stat, frumoasă, mireasa
Femeia.


Spune-mi, cum să îți scriu despărțirea și carnea
din care ne tot despărțim,
de când ne-am născut, cu zăpada?
Nu mi-ai fost niciodată mireasă - cum eu nu ți-am fost defel carne;
Semănai cu o pasăre mare și albă, așa te-am vândut.
S-a mai liniștit înflorirea mălinului, iar eu mă duc mai departe,
căci m-am culcat la tine pe șold cam prădalnic
Gura ei, lăcomia și lenea

s-au spart.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!