Îmi transformam sângele din iarnă
în cocktail de nectar și lacrimi
când se spovedea vioara
din balada lui Ciprian Porumbescu.
Rapsodia română a lui Enescu
îmi exploda sângele primăverii,
dar mă vindeca de patimi
ciuleandra Mariei Tănase
și ritualul călușarilor de rusalii.
Aveam radio!
În zori, zbura din nai ciocârlia
spre uimirea cerului de cicoare
din lumea înflorită.
Toamna aduna lăutarii ciorchine
să curgă parfumul viilor tămâioase
și iar îmi fierbea sângele ca mustul
în horele din târguri și iarmaroace
cu străchini, broboade colorate și cojoace,
cu funii de usturoi și ceapă,
cu gâște,cocoși și găini împiedicate.
Doinele coboarau oile
speriate de fluieratul hoardei
lui crivăț, cotropitorul din nord.
Ascultam și vechi romanțe.
Domolit, sângele înfrigurat
moțăia în lumea basmelor,
lângă pisici încolăcite lângă sobă,
la șezători și clacă cu miros de cozonac,
busuioc, levănțică și celeste sărbători,
dar și snoave fără perdea.
Așa a curs sângele meu și azi,
fusul zace ram de tei
păgubit de degetele tradiției
risipite după bani, mulți bani străini.