agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 705 .



am făcut oribile lucruri
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [damon ]

2018-04-18  |     | 



am făcut oribile lucruri...
fapte care nu pot fi nici uitate și nici iertate.
am așteptat...  până când timpul meu a trecut...
mi-am pierdut timpul pâna când mi-am pierdut și viața
am fost întotdeauna doar în presimțirea măreției
dar când aproape am atins-o
am simțit doar un soi de scârba, de dezgust
o atracție spre decădere, spre declin
o dorința de-a da cu tifla și divinului
de a ironiza și ceea ce este sacru
de a pretinde că sunt prea lucid pentru aceste naivități (prostii )
o înclinație de a-mi analiza extazul, reducându-l la nimic
pentru că voiam mai mult decât simplul sentiment
voiam luciditate, voiam claritate-n delir...
asta ucide sufletul...
suflețelul... sărmanul suflețel...
geme-n extaz dar îi trece...
revine la suprafață și se trezește tot în mizeria lui...
asta știa luciditatea... că la un moment dat te trezești și din extaz
și ești la fel de gol ca și înainte
de asta își bătea joc de fericire...
altfel s-ar fi aruncat cu capul înainte, în gol, fără a mai lua în seamă nimic
dar îl mușca îndoiala... pe urmă? pe urmă? ce vei face pe urmă?
și își bătea joc de aceste avânturi...
deși... parca simtea amețeala...
simțea cum e gata să se arunce,
tremurul numai la adierea mirosului nimicului
înfiorarea la vederea abisului
și dorința ucigătoare de a se scufunda sub valuri pentru totdeauna...
simțea cum îl îneacă lacrimile numai la gândul acestei căderi
(și ochiul se încețoșa, se încrețea oglinda lui
ca în presimțirea delirului suprem)
dar voia o dovadă înainte
și nici o dovadă nu se dă înainte...
dacă vrei să trăiești ca și cum ai fi viu, să trăiești viața inimii tale,
nu trebuie să ceri dovezi ci să te arunci cu capul în jos...
pentru că trebuie să alegi o singură dată și nu mizezi ca la ruleta, pe roșu sau pe negru,
ci pe viața și pe moartea ta
și când nu ai în față decât moartea, adevărata moarte, cea a sufletului tău,
nu mai ceri dovezi de la nimeni ci faci, chiar dacă disperi,
ceea ce îți cere inima ta, nu ce vrea prudența și frica ta

dar vocea îndoielii nu tace
și ochiul lucidității rămâne deschis...
și-și bate joc de suflețel și de durerile și de exaltările lui...
și nici timpul nu stă în loc... și timpul trece....
și nimicul sporește... și cu cât trece mai mult,
cu atât ești mai gol și te-ntrebi: oare ce erau toate acestea?
ce erau aceste născociri (trăznăi )?
pentru că nu mai ești același ci devii altceva,
de care scârbă ți-ar fi fost doar cu un an sau doi înainte...
iarăși valurile, iar clătinarea, iar îndoielile
legănându-te deasupra abisului
și iarăși scârba și dezgustul de toate aceste valuri și clătinări și-ndoieli...

pentru că atunci când inima-n tine a murit
zadarnice-s lacrimi și tânguiri
s-a terminat... ai ajuns la capătul drumului tău
și nu mai poți fi mântuit (izbăvit )

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!