Sala de-așteptare se scufundă-n mine,
Printre uși tăcerea îți așteaptă pașii,
Pe peron mă plimbă nopțile spre tine
Și-n vechi felinare dorm iubiri și aștri.

Ard o amintire tragică-n liant
Și te recompun printre vechi cuvinte,
Îți hrănesc orgolii-n stări de diamant,
Existentă-i clipa-n chinuri de sorginte.

Nu îți sunt poetul cu destinul sfânt,
Provocarea-acesta tu mi-ai destinat-o,
Sunt doar trecătorul rănit pe pământ,
Când cărarea-n simțuri tu ai dezlegat-o.

Drumurile-n veghe le-am legat de tine,
Sfărmați-vă pietre-n putreziri de sine !