agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 241 .



tratament împotriva ruginirii bunicului
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [DorianS ]

2018-06-13  |     | 



rugina a început să-mi roadă medaliile bunicului din primul război mondial. la început bunicul meu venea în somn și stătea de vorbă cu mine, luându-mi din mână medaliile lui să-mi explice câte ceva. avea o cămașă lungă albă pe care o purta în timpul nopții și fuma pipă. se ruga mereu la dumnezeu și mereu îl întreba ce să facă ziua următoare. dar el era șiret sau poate că era doar smerit. căci știa cum o să fie viața lui, pentru că deja și-o văzuse toată cu tot viitorul rămas dinainte.

olărașu, caimacul trebuie să fie suficient de gros, boule! se face imediat, domn' colonel, spuse el, scuipând o flegmă din gâtlej direct în ceașcă și aducându-i cafeaua repede, cu o reverență. poftiți! așa mai merge, băi băiatule... vezi că te miști încet, dobitocule, cu tacâmurile alea! îndată, domn colonel, și le scotea din cizmă pe-ascuns, punându-le pe masă.

i-a spus toate ăstea mai târziu. erau prieteni nedespărțiți. colonelul nu-i mai cerea nimic bunicului meu decât să-l iubească. erau amândoi prizonieri și căutau împreună grăunțe din baligă de vacă să supraviețuiască. într-o zi li s-a cerut să-și sape singuri mormântul. li s-au dat hârlețele. au început să râdă de ei. li s-a arătat unde să sape. deși nu mai plânseseră de când erau copii, atunci au plâns amândoi groaznic și au reușit să-i convingă să fie cruțați. și de data asta. au terminat prizonieratul târziu plecând fiecare la casa lui, când toți din cartierul nostru gălățean îl credeau mort. dar într-o zi, la prăvălia lui maică-sa, a ajuns un derbedeu cu o barbă uriașă care avea vocea fiului ei. mă-sa a leșinat.

avea o mustață groasă și nimeni n-avea curajul să se certe cu el. s-a mișcat repede ca și cum n-ar fi avut o secundă de pierdut. toate haitele de sălbăticiuni le-a alungat. pe toți demonii. pentru moment cel puțin. într-un an era căsătorit. bunică-mea îi venea mai jos de subsuori și o ridica cu o singură mână. avea un păr care era până la genunchi și parcă era copilul lui mai mare. o iubea. au avut opt copii și un atelier de olărie. nu mergea la cârciumă dar lăutarii veneau la noi câteodată să ne cânte de sărbători. dar de la un timp i se ceruse să țină regim. doctorii îi cereau să mănânce numai cartofi. nimeni să nu-i comande... s-a curățat repede. și-acum s-o fi supărat că nu mai vine la mine și rugina asta începe să-mi roadă amintirile.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!