agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 395 .



Refutarea lui Gorgias
poezie [ ]
Colecţia: Poezii de dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Paul_Gabriel_Sandu ]

2018-06-23  |     | 



Cuvinte, viermi firavi, sfărîmicioase existențe larvare,
Plesnind aerul cu cozile lor de fantasme,
Înotînd inutil între noi ca niște copii dezbrăcați
Într-o mare sărată, mereu în pericol de moarte,
Într-o zi s-a făcut dimineața, dar s-a făcut degeaba,
Așternuturile erau deja goale –
Ce mai, florile pe morminte se uscaseră deja
Cică nu merităm și altele, eu spun ea spune
Nu, nu, noi, florile, albe, zilele, scrîșnetul, vîntului,
Umbra tălpilor de sanie tăind zăpada,
Ploaia căzîndu-ne în palme,
Soarele albind cerul, străbătînd cadranele disperării
Urme lăsate în pieptarul nimicului;
Cică nu merităm, nu e nimic, ea, eu spun, nu și nu
Să cerșim mai bine singurătății noastre
Iertare sau, încă mai bine,
nu merităm, nu merităm, noi nu
sau mai bine să cerșim o singurătate încă mai mare
mai definitivă, s-o asigurăm în cer
lipsind tot mai mult ființa noastră de ființă;
mai întîi vederea, apoi toate simțurile, dușmănindu-se de moarte,
devorîndu-se între ele,
pentru că noi nu, nu, nu merităm
televizoare și lanterne și altele,
agățîndu-ne prin cuvinte, uneori, ființa
de creștetul altor ființe
dimineața veni pînă la urmă ca o cenușă
grea, sugrumînd lucrurile,
fiindcă nu, noi nu, noi nu merităm
numai țipete, culori, depărtări scînteind de alte depărtări
tot și tot mai adînc,
clopote răsunînd înăuntrul altor clopote,
tot și tot mai adînc,
cercuri și puncte, puncte și cercuri,
numai cuvintele zbătîndu-se între ele
într-o fibrilație perfect inutilă
iată ce e viitorul: pulsul întretăiat al nimicului căscînd gura lui de pește
prin gurile noastre ca să soarbă înapoi totul
hohotind de rîsete infernale
pentru că noi nu, nu, nu merităm
nu merităm, nu merităm,
nu merităm, nu merităm
și tot așa etc.,
poate măcar un pic de lumină
și aia purtînd întunericul în pîntece
ca pe singurul, unicul copil posibil
pentru că noi nu merităm,
nu merităm, nu merităm
nimic, iubire etc.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!