- M-a pălmuit iubirea cu mâinile curate
Cât să-mi aduc-aminte că-n drumul nostru-n doi
Am șchiopătat adesea și slova-n jumătate
Am caligrafiat-o din stele și noroi.

M-a înrobit iubirea cu lanțuri de mătase
Și mi-a zdrelit genunchii pe stânci de așteptări,
Când mi-am pierdut răbdarea, pe malurile joase,
Din colțul meu de suflet priveam spre depărtări

Rugâdu-mă să-ți fie ușor dacă se poate
Pe calea unde timpul se-ntoarce înapoi,
Ne-a învelit iubirea-n poeme delicate,
Dar nu-mi aduc aminte pe care dintre noi.

- M-a sărutat iubirea cu buzele aprinse
Ca să-mi aduc-aminte de gura ta mereu,
Am savurat în iarnă doar primăveri încinse
Împodobind zăpada cu flori din curcubeu,

M-ai dezlegat de lanțuri să pot zbura cu tine
Și să-mpletim în noapte veșmânt din fantezii,
Am dărâmat trecutul zidind peste ruine
Metafore albastre și mii de poezii

Gândindu-ne că cerul va mai găsi cuvinte
În Edenul din care am fost goniți cândva,
Ne-a învelit iubirea în haina ei fierbinte
Cu prețul unei lacrimi să-l pot răscumpăra.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș