... acesta nu e un poem pentru dragoste,
e doar pentru că repetată
pădurea a înfrunzit din ochii tăi,
pentru că umbra ta pe pereții mei dansândă,
pentru că pașii tăi pe covorul meu cu aripi,
pentru că acesta nu mai e un poem
pentru dragoste, acea zbatere de aripi vinovată
mă face să nu te mai cânt
în diminețile mele sărace,
sunt viu deși
acesta nu mai e un poem pentru dragoste,
mărturisesc că până la tine mă însurasem
cu fiecare floare-n anotimpul tiran
cu zorii molcomi ca sfinții prin mănăstiri.
și tu-mi purtai cămașa prin ploi toată un râs
partea mea de vânt căuta partea ta de vânt
căuta glezna ta încoronată cu tămâiori,
căuta umărul dezgolit și tu erai, și eu eram
si noi eram circ, eram advertising gratuit
păsărilor din văzduh, atunci mi-am rezemat
tampla stanga pe clavicula ta dreapta
si-am sinucis din mine tot ce ti-era potrivnic
de-abia de-atunci trăiesc
poemul de dragoste preaplina
cu mirosul obrajilor tăi în palme, sunt viu.