Pe când podurile încă
nu se născuseră și
Terra Australia Incognita
mai zăcea pe hartă,
între noi se așezau imagini mult
prea clare pentru vârsta noastră,
neexistând, în plus, nici măcar
vreun alfabet pentru
lumea aia tânără.

Iar orice invenție ni se
părea o insultă, fiecare
pom tăiat constituia un
farmec rupt de-a sila din
trup și, oripilați,
vedeam clar cum ne
micșoram tot mai mult
în comparație cu scara
pe care cineva ne-o
aruncase cândva în față
fără voia noastră.

Acum nimeni nu se mai
apleacă spre noi,
nici măcar civilizația ai cărei
strămoși poate suntem,
nici roua ce se născuse odată
din
zeii pe care certurile noastre îi alăptau
și le dădeau puterea de a învia oameni
din coșmaruri ce,
grăbindu-se lejer,
construiesc mereu
piramide.