agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 650 .



Colț-verzui. Dresorul de balauri
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [AG ]

2018-08-06  |     | 



*

eu
am un colț verzui de lume
atât de mic
încât nu deranjează pe nimeni
și-l pot cuprinde-n în brațe
în cele mai mari vise
așa cum un copil ar strânge în mânuțe
un colț de pâine

acolo-n iarbă e o rouă de smarald
printre măslini, al frunzăriței tril se pierde
miroase-a struguri și-a lămâi și-a suflet cald
surâde cerul precum pepenele verde

iar peste dealuri, în trăsuri, ce mai zburăm
în loc de roți, ouă de struț și frâu de lauri
și-n loc de cai, ne poartă, pân' ne săturăm
cei mai sprințari și mai voioși pui de balauri

spui că-s doar basme, omul n-a domesticit
nici măcar leul, cu dresorul cel mai ager
însă balaurul, acolo-i fericit
e îmblânzit nu de un om, ci de un înger

**

eu
am un colț verzui de lume
atât de mic
încât uneori se poate ascunde în spatele ochilor
și-atunci văd niște oameni atât de
mari, precum ești tu
iar eu
cu sufletul meu pâlpâind
ți-aș fi atins degetele
cu pleoapele mele plecate
ți-aș fi privit de-aproape
palmele
și privindu-le, le-aș fi simțit fierbinți pe obrajii mei
când ochii tăi spre ai mei ochi s-ar apleca
și-n luminiș de privire m-aș scălda
atunci mi-ar curge lacrimi cu gust de mentă
iar tu
cu mâinile tale de uriaș
ce-au mângâiat balaurii pe creștet
mi-ai cuprinde fața și le-ai sorbi însetat
iar dac-ai fi flămând, aș rupe o bucată
din colțul meu, să-l mestecăm împreună

dar eu
nu te-aș putea privi decât
din colțul ochilor
căci degetele tale se strâng
în podul palmei, fiindcă odată
furtuna ți-a veștejit basmele
ți-aș dărui tot colțul meu, doar e
atât de mic
încât ți s-ar putea strecura-n ureche
și-atunci ți-ai auzi din nou aripile
și-ai asculta cum încolțesc niște basme
atât de verzi, încât nimic
nu ți le va mai veșteji vreodată


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!