când?
când te voi mai întâlni eu pe tine
inegalabila mea
în lumea aceasta
din ce în ce mai smintită ?

timpul devine de o incertitudine atât de abstractă
încât
ieri a devenit deja uitare,
azi a devenit prea repede minciuna de mâine,
mâine nu mai înseamnă
decât praful ascuns de pe acum
sub preșul din clepsidre

când, când te voi mai întâlni eu pe tine
inegalabila mea,
într-o lume
din ce în ce mai obtuză ?

totul e acum, mâine nu e nimic!
mâine vom construi alte castele
de aer,
vom nărui alte turnuri de nisip,
mâine vom scrie alte epopei pe care le vom mototoli

mâine vom face iarăși jurăminte de castitate
mâine vom face din nou repetiție pentru divorțul mondial,
mâine iar ne vom înșela pe aceeași planetă
mâine va fi iarăși ziua în care se aruncă visele la gunoi
numai acum, numai acum mai avem puțin timp
să ne iubim
și uite, acum ratăm!

când ?
oare când te voi mai întâlni eu pe tine
inegalabila mea
în galaxia aceasta
din ce în ce mai ovală
și mai ocultă?