poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1723 .



Bătrânul
poezie [ ]
din vol. Poezii (Cele mai frumoase poezii) 1963

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Giorgios_Seferis ]

2019-02-11  |     |  Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea






Au trecut atâtea turme și atâția sărmani
și bogați călăreți – iar alții
veniți de prin sate răzlețite rămaseră
să-și petreacă noaptea în șanțuri;
aprinseseră focuri pentru lupi – vezi cenușa?
Plăgi negre, cicatrizate.
E plin de cicatrici, asemenea drumului.
În fântâna secată din deal aruncau
câinii turbați. N-are ochi, cicatrici
îi acopăr trupul, care-i ușor. Vântul suflă.
Nimic nu distinge. El știe totul,
carapace goală, de greier, pe un copac
scorburos. N-are ochi nici la mâini chiar; știe
zorile și amurgul; și știe stelele;
sângele lor nu-l hrănește, nu-i nici mort,
nici nație nu are și nici nu va muri,
îl vor uita așa, nici strămoș nu-i.
obosite unghiile din degetele lui
scrijelează cruci pe amintiri putrede
când suflă vânt tulbure. Ninge.

Am văzut promoroaca împrejurul obrajilor,
buzele umede, lacrimile înghețate
în colțuri de geană, am văzut cuta
durerii lângă nări, și efortul trudnic
la rădăcinile mâinii; am văzut terminându-se
trupul. Nu-i singură umbra aceasta
legată de acest băț care nu se îndoaie,
nu se apleacă vreodată să doarmă;
somnul desigur i-ar desface încheieturile
în mâinile copiilor, să se joace cu ele.
El comandă ca ramurile moarte
care se frâng când se lasă noaptea și când vântul
se trezește în văi,
el comandă umbrelor oamenilor
nu omului în umbră
care aude doar vocile joase
ale mării și pământului în punctul
întâlnirii cu soarta. Stă drept
pe mal, între ghemuri de oase,
între mormane de frunze galbene:
colivie goală așteptând era focului.




Traducere Aurel Rău


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!