poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 445 .



În prag de vară
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Itu52 ]

2019-02-16  |     | 



La stup,
când ziua dă-n pârg, devreme-n ajun,
culegătorii de rouă iau micul dejun.
Albine se strâng în flori la hotar,
se scaldă-n polen și gustă nectar,
stau cu plăcere în trandafir
să-și mângâie pofta născută-n zefir.
La parter,
săritorii-n lungime stecurați pe furiș,
mănâncă cu poftă lăstar de păiș.
Cosașul bondoc, cățărat pe-o movilă,
servește gândit o ceașcă de clorofilă.
În sine. „Un strop mai mare în bronzul verzui,
carâmbi de lac și ochi de gutui,
aș cuceri, nu departe, în desișul de plante,
regina bondoacă, să-mi fie de jumătate”.
Ceva mai jos,
se-ncheie, în reverie, un ospăț canibal.
Îmbătată de prea multă plăcere, instinctual
călugărița, mușcând la-nceput jucăuș,
apoi simțind că-i gustos,
seceră capul ce-i părea frumos.
Veseli nevoie mare,
zi și noapte se scaldă-n răcoare,
trubadurii ocolesc priviri iscoditoare,
fug de dojana furnicii, mereu creditoare,
că-i pusă pe sfaturi de dorită-ndreptare.
În frac distins, contrastând la culoare,
se-ntinde în frunze ca-ntr-un divan mare,
pune gama pe pinteni, stă tolănit,
așteaptă să intre-n scenă cu al lui țârâit.
Ce concert,
câtă splendoare, prea plăcut poți să spui,
atunci când în scenă intră brotacii verzui.
Între mălini
pe un ram înalt, de-a dreptul sudat,
stă cocoțat un greoi șenilat.
Așteaptă ca vântul s-adie,
să ducă spre el ghirlanda de flori movulie.
Face orice să prindă-n guriță,
din toată floarea, o mică bobiță.
Tare riscantă-i năstrușnica urcare,
în vreme bogată, după o floare.
Mirat, iau urma proaspăt lăptoasă,
descopăr o frunză lată, cărnoasă
pe care docilă o altă casă,
mai mică, stă nemișcată.
Din când în când, un telescop,
caută-n sus, parcă c-un scop.
Nu vrea să scape clipa fericită,
când amorezu-i câștigă floarea râvnită.
Câte-s în lume, câte perechi,
câtă iubire, câte tertipuri,
și câte feluri de-mpachetare,
fac firul vieții să aibă culoare.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!