poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2170 .



Când voi muri
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [RADU_GYR ]

2019-06-01  |     |  Înscris în bibliotecă de marinescu filip



Când voi muri în temnița asta spurcată,
strivit de strigoii celulei și de milenii,
or singur punându-mi o sfoară de beregată,
în moartea mea nu vor fi duioșii, nici sfințenii.

Niciun heruv nu va fi lunecat peste față,
morții să-i dea împăcare, surâs și blândețe.
Îngerii mei au fost osândiți la ocnă pe viață,
sau spânzurați, ca hoții, prin piețe.

Obrazul în scârbă mi-o fi împietrit și-n dezgusturi
trupu-ntreg o să-mi stea rășchirat ca o gheară.
Din inimă s-o ridica o mireasmă amară
de floare de soc, de cucută, de brusturi.

Și ura, în ochi, mi-o-mpletiți șfichiuiri de negre curele,
obrazul lumii să-l fulgere ca o biciușcă.
Dinții rânjiți părea-vor că rup și că mușcă
din toate năpastele mele.

Și mâinile parc-or sta gata de trânta cea mare,
cu pumnii grei să izbească-ntr-un piept de furtună,
sau viața s-o prindă de gât și s-o pună
în fața mea, în genunchi, să-mi ceară iertare.

Vânăt de silă și ură, leșu-mi sălbatic
nu va fi luminat de raiuri boltite...
Cei ce-or intra în celulă vor merge ca pe jăratic
pe urletul meu, ca pe cuie, ca pe cuțite.

Și-am să las în celulă o baltă de lacrimi sărată,
și vor aduce căldări, smârcul amar sa mi-l strângă.
Zadarnic s-o umple cu plâns găleată după găleată
din ciment vor musti lacrimi noi și pereții mereu au să plângă.

Și-un scuipat, cât mai gros, repezit cu putere-n tavan,
am să las, să-mpietrescă pe veacuri ca stalactita.
Prin el, vreau sa-mi țintui de-a pururi ursita,
sus, pe un cer decăzut și dușman...


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!