agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 609 .



Inscripţie pe stâlpul porţii
poezie [ ]
„Limpede ca lacrima” – Ed. Prut, 2013

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [GRIGORE_VIERU ]

2019-08-11  |     |  Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea





De codru şi izvor legaţi
Şi fraţi planetei noastre-ntregi,
Suntem cu rana aliaţi.
Dar voi? Cu cine?! Cu ce legi?!
Cu ura pentru-al nostru grai,
Cu ura pentru-al nostru plai
Ce v-a primit frumos – pe câţi! –
Iar voi aşa ne mulţumiţi…
În raza candelei mereu
Sub care sufăr şi creez
Noi ne unim cu Dumnezeu.
Dar voi?! Cu cine?! Cu ce crez?!
Cu ura pentru tot ce-i sfânt,
Cu ura pentru-acest pământ
Ce v-a primit frumos – pe câţi! –
Iar voi aşa ne mulţumiţi…
Ai noştri sunt aceşti stejari –
Aşa străbunii mari ne spun.
Suntem cu dânşii solidari.
Cu cine voi?! Cu ce străbun?!
Cu ura pentru-al nostru prag.
Cu ura pentru-acest meleag
Ce v-a primit frumos pe – câţi! –
Iar voi aşa ne mulţumiţi:
Tot cu „baran” şi cu „ţigan”
De parc-aţi fi de-ntâiul sort,
Iar ceilalţi – pleavă sau ciurlan,
Pătând al vostru falnic port.
Voi care spuneţi supăraţi,
Că ne hrăniţi şi ne-mbrăcaţi,
C-aţi dus pe umeri un război,
De parcă nu l-am dus şi noi;
Că-n mod neîndoielnic, cert,
(Aşa ne spuneţi deseori)
Am fost în toate un deşert,
Iar voi l-aţi semănat cu flori…
De parcă n-am avea din moşi
Un Cânt, un Toma Alimoş,
Un Ştefan sau un Cantemir,
Iar sus Luceafărul martir.
Vă credeţi prea de tot grozavi
Şi vă uitaţi chiorâş la Prut
Ce în ai noştri ochi jilavi
Cu toată apa a-ncăput;
Pe-a cărui valuri ce ne dor
Se scutură de-atâta dor
Toţi teii lui Mihai cel drag
Si-ntregul doinelor şirag.
Da, suntem mioritic neam,
Venim din Marele Poem,
Noi nu râvnim alt Râu şi Ram
Şi altă vină nu avem
Decât aceea, domnii mei,
De-a va primi cu vin şi miei,
Cu „Să trăiască!” „Să trăiţi!”,
Iar voi aşa ne mulţumiţi:
Cu ţâfnă, cu-njosiri, cu zoi
Şi cu venin ce şerpi îl scuip,
Şi asta chiar în prag la noi,
În propriul, tristul nostru cuib.
Răbdăm. Dar totul, negreşit,
Pe lume are un sfârşit,
Un capăt toate au sub cer:
Răbdare, umilinţe, tăceri…
Da, totul are un sfârşit!
Suntem. Venim. Am răsărit!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!