agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 58 .



un pic de absurd
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [literesicifre ]

2019-08-12  |     | 



drumul pe care mergi, până când mersul devine mers și
drumul drum, iar tu
pășești înafara ta ca și cum de-abia acum
începi să pornești

în sensul în care
toate ceasornicele s-au întors, în sensul în care
toate capetele de la o masă s-au întors
în sensul în care
scrisul devine un vas de sânge către un țesut la mare depărtare

astăzi m-am decis să nu și ca urmare
am făcut un ceai de plante cu mult vânt și soare
câteva albine și-am deschis o carte oarecare
dar cartea m-a deschis pe mine și vânturi solare
au pornit la o plimbare întâmplătoare peste-un răsărit de mare
cu păsări ce trag de aripi ca de niște parâme
peste o risipă de umbre, lumini și penumbre
sculptate cu mare migală de cea mai fină răsuflare
de aer pe care o respiri cu răbdare

tu stai cu o mână peste cealaltă mână și zici
ba nu zici, ci taci, iar tăcerea vorbește mai tare decât propria ta mână
și un puls ascuns se arată în degete ca o icoană pe sticlă
iar eu te privesc din profil cum taci și profilul privește
spre muntele cu piept de bărbat, și încerc să vorbesc, dar tu
stai cu o mână peste cealaltă mână și zici, taci mai precis
și-mi faci semn să m-alătur copacilor tăi cu umbre ascunse sub maci

cine se ascunde în cine mă'ntreb, oglinzile ăstea fără de sfere
au propriile lor emisfere, poate că-i cerul, pământul, sau cosmologic vorbind
densul și absența lui cu misterioasele lor circumvoluțiuni ca un dans tremurând
fără de care nu am avea decât un singur sens și
asta-i desigur absurd, ca urmare îmi strâng părul
de la tâmpla stângă cu pumnul stâng ca pe o pensulă
înmuiată în sânge și gânduri
și cu palma dreaptă întind pânza ca pe'un veștmânt

dar poate că mâine da, n-o să fie soare
și atunci o să mă ridic în picioare și
o să-mi scutur haina și
aruncând-o pe umeri ca pe niște aripi nefolositoare
o să îmi vâr mâinile în buzunare ca în pământ
și o să îmi cresc rădăcini din vârful degetelor ca pe niște tulpini
către un cer adânc plin de mirare și
luându-mi rămas bun o să rămân în tine ca o frunză desprinsă de vânt
până când soarele sau orice alt petec de alb prins în floare
o să șteargă totul
blând
(ca pe-o uitare)

dar până atunci
citesc și ascult, pierdut
privind către drum
și drumul privește-napoi cu palmele întinse spre soare

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!