poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2284 .



Don quijote
poezie [ ]
Anotimpul umbrelor - Ed. Blassco 2015

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [RADU_GYR ]

2019-11-14  |     |  Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea





Mi-oi râcâi cu grijă rugina de pe ză
și-n pod găsi-voi sparta o chivără, m-auzi ?
I-oi drege buza știrbită la loc, din mucava
și o voi ține-n brațe, timp lung cu ochii uzi.

Mi-oi ascuți de-o piatră, cu gând-n lume, lancea
și-o noapte aștepta-voi în friguri zorii, când
mi-oi săruta mărțoagă pios pe botu-i blând
și voi porni alături cu soarele din Mancha.

În urmă Sancho Pancha își va certa mereu,
proptindu-se-n călcâie, măgarul său cuminte.
Va da din cap prostimea : -Este nebun ! Dar eu
voi merge numai cântec și numai vis-nainte !

Hei, cine-o să mai aibă veșmânt medieval
mai scump că zaua-mi ștearsă cu grijă de rugină ?
Că Rosinanta nimeni n-o să mai aibă cal


Și nici un vis ca visu-mi să ardă de lumină . . .

Și totuși, huiduită-mi va fi armură-n drum
și nimeni cavalerul cel blând nu-l va-nțelege
cât e de trist în umbra castelelor de fum,
însângerat de pietre și vânat de ciomege.

Însetoșat, hangiul nu-mi va întinde cana,
iar aripile morii mi-or rupe carnea, dar
m-o duce scutierul călare pe măgar
și voi porni în lume să-mi aflu castelana . . .

Iar când s-o rupe lancea bucăți în arături
și-o face idealul din mine carne vie,
atuncea cavalerul să moară o să vie
cu trupul către vatră și gândul către zări . . .

Întors să mor alături de-o veche lumânare
voi auzi pe Sancho plângând și pe preot :
-Cum a putut să-ncapă un vis atât de mare
în trupul ăsta firav și slab de Don Quijote ?

Mi-oi năluci atuncea că am învins toți zmeii,
că sunt biruitorul întregului pământ ;
îmi va închide ochii, blând, mâna Dulcineii
și voi muri departe de morile de vânt . . .

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!