pustiu de tine crește-n arbori sferici,
au poamele-ntr-o liniște năucă,
zidind ruine, Ană, dor m-apucă
să ies din burți de pește în biserici.

vopsit în bezne-i drum să mă seducă,
dimensiuni de patru-n vise serici,
te recunosc a depărtare clerici
clădită în peretele de ducă.

în plai picior spre raiul gurii merge
s-ajungă duhul tot la jar enorm
de unde pasărea de stins se șterge.

iar chipul încă-n ape îmi adorm
și-auzul la izvoare-aștern pe cerge,
beție-n susur, preț aeriform...