Din zvonuri de la temniceri
aflăm că-s numai patru veri
de când ne-au tencuit de vii
În timpul fără ani şi zi.

Noi nu ştim când fu vara-a patra,
dar auzim cum creşte piatra;
cum creşte fierul peste noi
ca iarba aspră pe strigoi.

Din zvonuri de la temniceri,
afară-i astăzi, mâine, ieri . . .
Noi nu ştim dacă-i ieri sau azi,
dar auzim, zăvor, cum cazi;

cum grele lespede se-nchid
peste mileniile din zid
şi cum se-ngroapă fără zvon
mormântul nostru sub beton.

Din zvonuri de la temniceri,
noi am murit de patru veri.