Pașii mei miros a verde, a străfunduri de pădure,
Și-aș rămâne-n primăvară pe sub poalele-i obscure,
Să mă-mbăt cu glăsuirea păsărilor cântătoare,
Să mă spăl cu roua rece și să mă usuc la soare.


Și-n desimea neatinsă de securile hulpave,
Mângâi scoarța crăpăcioasă fredonând domol octave,
Ascult freamătul când boarea trece prin frunzișul care
Își mai schimbă din nuață cerând ploi spre vindecare.


Calc ușor ca să nu sperii nicio gâză adormită,
Și să nu strivesc absurdă, melci, gândaci sau vreo termită,
Urmăresc o veveriță cum se zbenguie-n șiroaie,
Și-aș sălta pădurea-n brațe de-ar veni apa-n puhoaie.


Cade ploaia, bate vântul și apleacă în vocale
Ramuri care strigă-n verde versurile-mi muzicale.