ziua de marți are trei ceasuri rele
ceasul în care te întorci înapoi
retrăind compulsiv ultima relație ca pe un film prost
ce-a ratat Oscarul iar
ceasul pe care-l întorci febril înainte
aruncându-te fluture orb
în plasa viitorului imberb
fără să poți ghici măcar
de unde va veni săgeata ce zboară în noapte
de la un dușman neștiut
sau mai degrabă de la un prieten vechi
întâlnit într-o zi oarecare de luni
ceasul de-acum
ratat în mod repetat
singurul în care ai putea
măcar o secundă
altceva
ai putea fi tu
răsufli ușurat la sfârșitul zilei
așteptând ca o ședință de psihanaliză
marțea viitoare
negreșit