agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 142 .



tot ce pleacă din noi
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [pitpa ]

2020-11-13  |     | 



pleacă
fără să ne-ntrebe
nici ceea ce pătrunde înăuntru
nu cere vreo cheie
în preajma verighetei
bărbații devin băieți de treabă
și tu ești un amărât de castor
domesticit să roadă lemnul patului
până se va prăbuși/morman de catrafuse în mijlocul camerei
fulgi zburătăciți din perne/din nuduri
plimbate cu drona
pe întuneric

așa sunt bărbații
războinici întorși de pe front fără medalii
dar cu soldă/”fibra violenței
îngroșată de somnolența victimei”

ce-ar mai fi de adăugat în cv-ul pandemic
poate constrângerea să trăim în aceleași pagini
aceeași boală
să avem ca toată lumea
sau măcar ca majoritatea ei
un pisic năstrușnic și un rest de viață/pe care
nu știm cum să-l ducem mai departe
presărat
pe la uși mănăstirești/pe treptele scărilor
s-ar împiedica drept-credincioșii
la ce bun o gleznă scrântită și o minte la fel
să-l expunem la târgul de fete de pe muntele/care
zice-se
ar cloci
în același cuibar de ceață de peste 2000 de ani
cine crezi tu că și-ar goli buzunarele
să ne ia acasă
când atâtea debarale sunt pline de vechituri
și poduri/și
suflete
în plus
muntele ăsta
nici nu are un nume eroic
iar între noi nu sunt permise
pseudonime
când ceasul merge înaintea timpului
măsurând în vacuum-uri
cuvinte
pe care ni le-am spus cu ocazia
atentatelor la bunul simț al priveghiului
ne înroșesc zilele ca pe hârtia de turnesol
folosim starea asta drept ambalaj
pentru un mărunțiș de viață
zornăitor/ieftin
însă bun conducător de electicitate
de-asta/până la urmă
cred că o să cadă trăsnetul peste noi amândoi
în câteva secunde o să ne despice în două flăcări
apoi
în două mogâldețe de cenușă

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!