Strigăt

Popor de mămăligi
Din care sunt și eu,
Îngenunchiat de lași, de trădători,
De slugi, de saltimbanci, de impostori
Și ei din sânul tău,
De când te știu
Mă tot întreb privindumă-n oglindă
În ce măsură eu
Mă regăsesc în soarta-ți șovăindă.
Mă doare cugetul și timpul
Când văd cum trupul tău
Din care sunt și eu,
Se rupe ca o sfoară,
Iar doctorii de țară
În loc să-l oblojească,
Mai îndârjit îl sfârtecă
Și îl azvîrl afară.

Unde-i poporul de eroi
Ce ne-a sfințit odată,
Dacă ar ști ce am ajuns
S-ar răsuci sub piatră.
Popor de somnambuli mutanți
Ridicăte din șanț
Și-n fiecare din norod
Aprinde focul Azi
Și pe acei ce te conduc
Apucă-i de grumaz,
Dacă onoarea și-au vândut-
Nu le lăsa răgaz.
Să nu îți fie nici o frică,
Căci frica e la laș,
Dacă ai osul de erou
Atunci ai și curaj,
Căci decât cioară ani în șir
De slugă umilită
Mai bine vultur efemer
Cu ghioagă țintuită.
Nu îți lăsa ostașii tăi
Să piară pas cu pas,
Aruncăte în conștiinți
Și fii erou chiar azi,
Căci și poetul te invocă-
Deșteaptă-te române,
Apoi trezește-te din somn
Chiar azi-acum, nu mâine.

Poporule de mămăligi
Cu lași, cu trădători,
Cu slugi, cu saltimbanci, cu cerșetori,
Cu impostori,
Popor,
Din care sunt și eu,
Nu ai părinți, nu ai copii,
Nu ai nici Dumnezeu?
Un Eminescu ai avut
L-ai omorât cu zile,
Pe alții zeci de sfinți cuminți
I-ai exilat prin lume
Să faci loc cald la trădătorii
Din neamul tău de stirpe
Ca pe alți bravi să-i decimezi
În temniți comuniste.
Ești ca o frunză-n vânt purtată
De slugile trădării
Și stai molâu să te înghită
Meteahna nepăsării?
Trezeștete din adormire
Copil al lașității
Și recunoaște-ți trădătorii
Chiar dacă-ți sunt ca frații,
Și dă de gard apoi cu ei,
Câștigă-ți demnitatea
Și nu uita că mama ta
Se cheamă libertatea.

Vlăstarii tăi cei mai de preț-
I-ai dat cadou la spân,
Ca să te poată-ngenunchia
În slugă din stăpân-
Parcă-i blestem, purtat la sân
S-alegem doar neghina
Din lanul bravului popor
Să ne conducă cârma.
Popor molâu din voi și eu
Trezește-te la timp
Furtuna e aproape și ceru-i cenușiu,
De n-o faci azi,îți jur, pe bunul Dumnezeu-
Că mâine-i pre târziu.
Alege-ți fii cei mai drepți
Să te conducă-n drum
Nu pe hulpavii hrăpăreți
Cu aer de parfum
Și nu uita de Dumnezeu
Că-i bun și te învață,
Din El tot ce-i mai bun îți dă,
Dar nu îți bagă-n straiță.
Nu aștepta să-ți fie bine
Dacă tu nu ți-l faci
Și nu lăsa de azi pe mâine
Tot ce poți face azi,
Unește-ți fiii în gând sfânt,
Înlătură blestemul
De dezbinare și de jug
Și întărește-ți țărmul.
Spalăți rușinea cât mai poți
Popor al nepăsării
Și-nvieți simțul de stăpân
În granițele țării
Că de privesc în zori de timp
Cu conștiința trează,
De când te știu te-ai umilit
În zbaterea deșartă,
Doar când oțelul nemilos
Te-a înjunghiat prea tare
Te-ai scuturat ca un Hristos
Al jertfei iertătoare,
Dar asta a ținut puțin
Și jugul rușinos
Te-a întemnițat în umilinți
Uitând ce ești,ce-ai fost!

Am auzit tot ce mi-ai spus
Din lacrima răbdării
Și recunosc mă simt sleit
În lanțul încercării,
De aceea vreau să îi conjur
Îngenunchind iertării
Pe fii aleși,academii
Și veghetori ai țării:
Eu v-am născut, sunteți din eu
Din stirpea-mi de dreptate,
Nu mă lăsați,sunt disperat
Simt moartea cum răzbate,
Nu mai rezist, m-am prăbușit
În balta-mi de trădare
Și nu de mine mă-nfior
Ci de vlăstarii-n floare,
Mai strig o dată-n disperare
Să vă treziți cu toții
Că sunt lăsat să mă omoare
Și hoții și coioții.

Bistrița / h 10 / 17.01.2021.