îmi intră-n taine vânt de busuioc
scăpat dintre cosițe de aramă
sau doar trecut prin caier greu de foc
grijit ascuns sub abur de maramă

mă cotropesc furnicile în sânge
la gustul tău de fruct abia în pârg
iar patima prin pori încet se scurge
și obosesc de-atâta dor și sârg

dar vântu-i vânt și pleacă să colinde
iar eu adăst în urma lui cuprins
de sațul de a fi oprit flămânde
miros și gust din care m-am aprins