Gabrielei



m-aș îmbrăca în toamnă să vin a te culege
desăvârșită mie de soarele-mi din frunte
va crește neascunsul îl vom subînțelege
mă voi certa cu pomul un somn de amănunte


eu sunt o zi senină cu seara aurită
blândețea vieții mele e doar o luptă dreaptă
sunt întrebarea care pe moarte o invită
să mă răspundă ție însă încet în șoaptă


de-ai fi un stol de gânduri migrând spre țări subtile
m-aș preschimba-n sinteze de zbor hegeliene
tărâmul cald din mine te va primi pe file
vom tresări în versuri și-n nopți de sânziene,