cum râde pământul între două morminte
când murmură viața ca o vară în ploi
adorm căutat de o buză fierbinte
cu gust de caisă dezmierdată-n altoi


mă pierd între vârste oxigen de rezervă
sunt cântec de noapte al plămânilor tăi
ești fata din care dezmorțesc o Minervă
secunde schimbate în tandri călăi


adună frumosul ca pe-o condamnare
a stilului dulce vrăjit în genunchi
te laud cum laudă toamna o floare
pe care o plânge apoi din rărunchi


Miercuri 17 iulie 2002 ,București