Etat d'esprit sau incoerenta ca sistem

Poezie fara ritm,crepuscul fara poezie...
Cernit se asterne peste suflet giulgiul nostalgiei ireversibile,
Ca o crisalida a sperantei blocata in propriul cocon,
suspin crescut in umbra aurorei.
Hei,voi telegari ai iubirii,nu stiati ca luna nu-i decat neg al firmamentului, iar soarele un furuncul pe coapsa firii in agonie?

Fiat lux!
Cuvantul,infasat in vata,devine morga de silfide,
oricalc vitrificat, purtator de armaghedonice proiectii.
Astfel, paloarea roza a pleoapei de copil
Se-tuneca subit,parjolita de propria prospetime,
Ca un nufar sotat in sos picant,rictus vegetal repudiat de mama natura - palingeneza trasa-n ciocolata.

Tentatia pufului de piersica toceste, candida, stiletul de ofidian al spiritului,
caci sangele zvacneste luciferic in tampla lui Einstein
si raze de soare,strecurate prin aburi de mercur si sulf, reinvie druidice misterii...

Turtur de cuart insurubat in eter-ideea,
Campanula de ghiata prinsa la reverul Zeitei,
ca un petec indoliat, imbibat de lacrimile unui fluture leucemic.