agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2010 .



nu am titlu am
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Imparateasa ]

2005-12-13  |     | 



scriu direct aici și voi mai adăuga între timp pentru că mereu sunt stări în cuvânt în scriere / așa deci să încep

adică ce importanță are că-mi sună ceasul în fiecare zi la 5
și-ți scriu un e-mail george despre cum reușeam
să-nvingem toate aspectele legate de poezie
că alungam cuvintele
în cele mai sleioase camere
până lătrau de spaimă eu mai ales eu
râdeam în hohote
îti șopteam vezi că a mai rămas unul
și plecam spre mara albastră cu părinții mei ceilalți
mara albastră era cel mai uimitor loc din victoria dar l-au distrus oamenii ăștia
pe atunci aveam fustă ecosez și ghete lungi
mai lungi ca mine
se agățau de ele tot felul de insecte
alteori niște chipuri te iubesc ești atât de frumoasă când nu ești tu
eu nu eram mă urcasem pe acoperiș
cocori sau erau berze
aveau picioarele de paranteză în care îmi puteam pune viața
îmi imaginam că sunt tu george
deveneam bărbatul
din cap până în picioare
și-mi dădeam drumul în zăpadă
în amintirea unui august s-a întâmplat o minune cu vremea
ningea în mijlocul inimii yaaay
apoi se făcea liniște cred că mormintele își făceau efectul aveam unul
chiar la picioare
dispărea parcul din centru mașinile străzile școala
semafoarele se fixau pe un fond reglator de asfixiere și dispăream și eu
doar vocile se sugrumau în capul meu era o senzație de ocru peste tot
vocile
care m-au lăsat pentru totdeauna

acum tac
pipăi cu degetele ultimele resturi din carne
cine sunt eu de nedefinit
de nedefinit
și de nedefinit
o linie trasă de foarfece ascuțite
un freamăt subțire al atingerii



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!