agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6428 .



Fuga postmodernă XVII
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Angela_Marinescu ]

2006-01-05  |     |  Înscris în bibliotecă de Alexandru Gheție



Care este partea cea mai rea a discursului meu?
ca spun ca sufar?
ei bine, nu sufar, bufar.
si care este partea cea mai suparatoare
a discursului meu?
ca spun ca sunt singura?
ei bine, nu sunt singura, sunt lingura.
si care este menirea mea? sa nasc pe strada,
si prin paduri virgine, in sange,
fara moase si medici, cu instrumentar primitiv, sarac
si plin de ura, complet nesteril, sufocata
de virusi
si, in centrul lor, bacilul koch sa troneze
ca un rege nepasator si rece.
si apoi sa mor, ca animalele,
ca insectele, ca plantele, ca florile.
imi sterg limba cu sange de inger basarabenesc.
sunt un anghel de cea mai joasa speta, imi sta capul
numai la bani
si la un anumit fel de amor caruia nu-i pot da
de capat,
nici femeiesc, nici barbatesc,
nici omenesc, nici animalicesc,
nici acum nici atunci, nici acolo, nici dincolo.
stau pe bani ca pe jar. imi gaureste jarul carnea.
si stau pe amor ca pe un cal alb in plina
transformare de sine.
cand stau pe amor mi se urca la cap un singur cap.
in cap nu mai incape capul. ce sa ma fac
cu un cap de neincaput?
sa-l fac sa incape in cap.
in cap am si bani. atat de multi incat arunc cu ei
pana se umplu strazile de praf.
sunt praf de bani.
sunt in amor cu lupta cea mai precisa ce cade
ca un trasnet pe capul meu
in care nu mai incape decat noaptea.
arunc cu bani pe strazile pline de-ntuneric
pana se gauresc strazile,
pana cand amorul se plimba pe strazi in carne si oase,
cu carnea slabita si oasele sfaramate,
stau la panda si privesc cu ochii ficsi, din intuneric,
cum amorul si banii se pierd,
odata cu venirea zorilor, in ceata.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!