O LUME REA?

A fost această lume, din totdeauna rea?
Au fost vreodată zile-n care soarele nu apărea?
A fost vre-o floare sau vre-o rândunică,
Să înțeleagă sau să simtă frică?

Nu știu, probabil nici n-ar trebui,
Căci lumea asta mult s-ar chinui,
De n-ar fi soare, după ploaie,
De n-ar fi loc uscat după noroaie.

E mult să crezi, e greu să speri.
E minunat să dai și să oferi,
Când toată lumea –n jurul tău adună,
Și toți proclamă că-s din lumea bună.

E lumea rea? E lumea bună?
E adevăr sau e minciună!?
Încerc să înțeleg, nimic nu-i clar.
Oare e totul în zadar?

Nu, căci în lume avem un Salvator,
Ce ne-a promis că ne va lua în zbor.
Atât de lin, pe aripi de lumină.
El s-a îndurat, ne-a scos din tină.

Atunci când lumea este rea,
Suntem chemați să fim ca o lalea,
Ce luminează zilele-negrite,
Și-nveselește suflete zdrobite!