parcurg milimetric absențe
în urma trupului
fără să ating
epiderma secundelor
întorc amprentele
după nuanța
unui violet de piatră
ascultând
vocalele din inima
bărbatului ce merge
fără drumuri

din palmele mele se înalță
răscruci prin care trec
figuri estompate
de culoarea iluziei
el spune că sunt
bătrâni
din luminile albe

eu tac
amintindu-mi de el