ascult "când vorbesc corpurile",DM,
azi nu mă interesează părerea nimănui despre orice,
ca un țigan fericit, în căruța lui cu un cort colorat,
după niște poșircă, cu puradeii vânduți la
o familie din australia,gonind pe autostrăzile patriei...

îți dau detalii, de m-ai putea cuprinde
ca pe un cerc al dependenților de stres!
ca pe un clubber înjunghiat de sunet și simetrie!

ă...

trec pe lângă figurine de ceară în fiecare zi caniculară,
aceleași, doar că unele mă salută,altele se topesc
în colțul gurii, unele sunt de familie bună...

ajung în mine când mă chem, însă tot timpul întârzii...

sunt dependent de mișcare, respirație, clipire,
până când... ah da! exact până când!