agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3288 .



Monumentul
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Florian din Transilvania ]

2007-09-05  |     | 



NOTÃ: Mesajul, mai bine zis, poezia care urmează, nu este gratuită. Cititorii care vor avea plăcerea să o citească sunt invitați de autor să facă o pomenire ( să dea un acatist de pomenire, și mulțumire ) părintelui Cleopa Ilie, într-o biserică română, ortodoxă, în zilele care urmează. Valoarea acatistului este de 1 leu ( 1 RON ). Mesajul se adresează unor creștini de onoare. Cei care au onoare, și nu vor dori să urmeze dorința mea ( a autorului ), sunt invitați să nu citească poezia din mesajul de mai jos. Cei care nu au onoare, și o vor citi, fără a da acatistul ( cu valoarea menționată ), să aiba în vedere că vor avea față de mine această datorie, pe lumea de apoi.



MONUMENTUL

"Omenirea consumă în fiecare zi 74 milioane de barili de petrol"



În metropola în care călăreți sunt zgârie-norii,

Oameni, numărându-și zorii, au făcut un monument –

Pe un soclu, au pus snopul cel de grâu, ca privitorii,

Pâinii să ii dea valoarea cea de fiecare cent –



Stă acolo, singuratic, monumentul cu semințe,

Și cu boabe, și cu apă, și cu soare, și pământ,

Și prin el trecea viața din miliardele de ființe

Pentru care pare spicul gratuit, ca un cuvânt –



Și sămânța-i milenară, ce hrănea o-ntreagă lume,

Aștepta la bursa vieții, o valoare, și un preț –

Dar grăbită, trecea lumea, către templul ei de hume,

Către tot mai mult – puținul. mestecându-l cu dispreț –



Și-au murit odată caii, și-au murit odată boii

Și țăranii ce fac spicul din lumină, au murit –

Și-am rămas în Universul digerat, doar noi, eroii,

Să mușcăm, flămânzi, din viață, lângă soclul unui spic…






.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!