înspre seară la o masă ședeam eu nickname sirena
răposatul delfin alma cu trandafirul său galben filip și
nu mai știu cine
când a venit unul de pe un alt site
și a început să scrie la cronometru pe șervețele de hârtie
mă plictisea mă exaspera îmi era lehamite
în farfuria mea pizza nu mai avea legume
o stropeam cu bere în timp ce tipul sărea zicându-mi
cu mare aplomb
să urmăresc secundele
dar nu l-am lăudat nici măcar o singură dată
nici la ceas nu mă uitam jenantă situație nici nu mă prefăceam
alma se îmbujora filip țintea undeva pe deasupra noastră
răposatul delfin îmi vorbea de întâiele scrieri
îmi testa cunoștințele
în ziua aceea oriana își lansase volumul era septembrie
2003
marea dezvirtualizare începuse de fapt la chișinău
ca să continue la bucurești brașov pitești craiova
la iași cu virtualii
și parcă nu aș spune că mă interesa ceva mai mult ca
o viclenie un șiretlic de amorțire de grăbire a timpului
oare de ce mi-am amintit
oare de ce grăbire



30.12.07