Fior L. Gri adoră iarna
nouă luni așteaptă revenirea pe lume
a primei zăpezi
terra incognito coapsele imacu
late
lângă cana de vin cu scorțișoară
urmărește cum se dilată negrul în alb
tunici gri înfipte pe acropole de troiene
armata lui de o
cupație
fiecare nouă ninsoare întinde femeie albă
peste canevasul deja cotropit
soarbe din vinul fierbinte și mută
soldații în flanc
uri
schimbă des strategia și nu se grăbește
orice baricadă va ceda
mai devreme sau mai spre primăvară
mais où sont passées les femmes d'an
tant