agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4904 .



nu știu de ce acesta e un poem de familie
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [koga ion ]

2008-02-16  |     | 




pe stradă urmăresc o bătrână cu plasă de pâine și macrou congelat
am buzunarele pline de firimituri

poate pentru că nici astăzi nu știu
unde au înmormântat-o pe mama
simt imboldul să o ajut să care
să treacă strada să-și găsească cheile sau să urce scările
- orice -
nu am curajul
trecătorii probabil ar sări să mă bată crezând că sunt
unul care tâlhărește neputincioși

nu știu de ce scriu aceste rânduri
îmi apuc degetele picioarelor ca o liturghie cu dinți
aș vrea
să fiu o cursă de șoareci sau un briceag
a cărui lamă își taie trupul spre a se închide

nu știu de ce te visam fără suflet
locuiesc la bloc
scot mâna pe geam
și
fără să-mi pese de ce-ar putea zice vreun vecin care fumează în balcon
fur becul stâlpului de iluminat
îl înșurubez în tavanul din hol
mă așez pe jos rezemat cu spatele de perete lângă o sticlă cu vin
și-aștept să treci într-o zi
pe strada aceasta ce încă îți mai poartă numele

nu știu de ce pe stâlpi sunt atât de multe coșuri de gunoi
eu toate paginile scrise le-am mâncat în serile când nu aveam pâine
de aceea poate foșneau copacii când m-am născut
și fum
și rouă
îmi intrau pe sub ușă

nu știu de ce carnea mea s-a chircit ca un melc
prin fereastra uitată deschisă vântul aduce o pungă de plastic
n-am învățat să frământ
n-am învățat să coc
dar mai e timp
în firimituri să te dau de pomană păsărilor care pleacă

poate pentru că toată viața am însoțit c-un ceai în suflet o fantomă

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!