poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4200 .



Autumnal
poezie [ ]
Steauă Scorpioană

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bott ]

2008-03-09  |     | 



Vântul îmi spulberă pletele negre și impermeabilul suflând,
impermeabilul meu fâlfâie precum o flamură neagră în vânt.
Sunt doar în trecere pe pământ.
Cineva mă-nmormântează-n ceruri, pe când
sângele-mi bate-n artere frenetic din aripile verbului "sunt".


Muritorule, născut în toamnă, sub zodia agoniei,
leac îți cauți în strigarea smulsă din gâtlejurile celor morți,
în mierea extrasă din cuvinte, -n gustul amar al tăriei,
în aspirinele băute cu ceaiul negru, în albele nopți...


Scorpionul celest mă împunge cu mii de raze din umbră,
îmi aleargă otrava luminii prin neuroni și prin vene.
Corăbiile cărnii după sirene cu ochi căprui umblă,
bântuită de-un roi de albine nocturne, tâmpla mea geme.


Vuiesc astăzi pustietăți mișcătoare sub ploaia de stele,
se ruinează în mine cele șapte minuni ale lumii...
Carul-Mare-și plimbă visătorii ре-abrupte căi și rebele,
se duce naibii și Ursa Mică, - și iese nebuna din piele...
Plină este sfera Lunii de sine, pieptănându-i perciunii
insomniacului palid care îi locuiește pe unii.


Vântul îmi spulberă mantia de himere suflând,
mă cravașează cu patimă, mă pălmuiește.
Un domn cu vocea ruginită mă ucide în gând,
bătându-mă pe umăr cu palma părintește,
pe la spate-mi persiflează umbra mișelul, rânjind...


Coboară treptele-n adâncul subteranei săracii
și tac mâlc sfincșii cetății, cu vorbe plebea-i hrănește...
Pe vârfurile tăcerii flanează zeii,despicând
zdrențele de nouri luminoase,
își oțelește sabia spiritul și strălucește...


Pe când se bate cu îndoielile cugetul, care, vai, sângerează crunt,
inima-și scrie pe albul foii durerea cu fluidele verbului "sunt".
Ca un corb rănit, cel dus pe gânduri șchiopătând,
din aripi negre-mi flutură
peste o trecătoare care apune în orizonturi de purpură.








.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!