agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2835 .



mătușile mele-s în număr de 8
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pericle ]

2008-03-30  |     | 



când mi-a spus asta mama
m-am întrebat dacă numărul are vreo semnificație
n-am știut să răspund nici ea
și-am rămas cu acest semn de întrebare
ca sabia lui damocles deasupra gândului meu

undeva în subconștient numărul era legat de ceva
de minunate lucruri și întâmplări pe care le presimțeam

mătușile mele dinspre mamă sunt ființele nopții ale zilei dimineții și înserării
ale timpului și spațiului deopotrivă cu aceeași intensitate
și în aceeași ierarhie nebănuită de nimeni
mama poate este de altă părere doar sunt surorile ei
cum ar putea să nu știe

ele dispar din când în când și mie îmi place misterul lor inconfundabil
rodiile din cuvintele lor cu atât de multe semințe
gesturile cu aroma lor de moliciune încetinesc mereu când trec în mine
se furișează în strălucirile tuturor picăturilor de ploaie falsă
și-și încununează toate firele de păr cu rubine cât un ochi de buburuză

fascinația plutea într-o barcă plină de mărfuri
îmi șoptea doar spre uzul urechii stângi
absoarbe strălucirea înmănunchiată a tuturor rubinelor
ele sunt de aceeași parte a planului tău prezent
doar cât să prindă arborii frunzele din zbor
și să le agațe mândri de crengi

pășesc nepăsătoare printre acești arbori orgolioși
și lăsă în vârful fiecăruia ca o steluță într-un brad de primăvară
întâmpinând echinocțiul câte un rubin
ajung atunci chele la mine
și eu le dăruiesc alte diamante din ochii mei
și o întreb pe mama de ce sunt ele
cele 8 mătuși ale mele
așa de neatente
de ce lăsă îndoielile să le fure strălucirea

nu-mi închipuiam atunci că ele își luaseră drept nași toți copacii din pădure
și veneau în vizită atunci când cei mai bătrâni dintre ei erau prinși în flagrant
cochetau fără rușine cu iarba ochi abia dezlipiți de iarnă

nu le-am văzut niciodată doar câte una sau două sau trei erau de fiecare dată toate
și zburau ca ursitoarele prin mâinile mele
dăruindu-mi de fiecare dată un destin
de fiecare dată altul

și tare mă mândream cine mai avea parte de așa ceva
cine mai reușește să prindă infinitul în palmă
să-l ducă la urechea dreaptă ca pe un ghioc
stânga era încă ocupată cu șoapte și avea viața ei personală
urechea dreaptă cobora înțelegătoare la sfat cu degetele

și atunci aveam timp suficient de joacă
toate mâinile mele urechile mele buzele mele și altele
aveau ceva de făcut
eram atât de liber
încât toate eu-rile se împrieteneau în sfârșit unele cu altele

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!