o durere bruscă apoi căderea fără zgomot în nisip
umbra prăbușindu-se alături de trup
și îmbrățișându-l cu o sinusoidă de șarpe.
ideea e că proiecția mea pe acel ecran mă apără de mine
atunci când anestezia mă întrerupe
în punctele de maxim elan vital
("sunt un loc geometric discontinuu
acum douăzeci de minute aveam cinci sisteme de referință")

bunăoară un plan energetic subtil e cel ce trece acum prin plex
precum o mătură din păr de cal
("e un galop care lasă corpuri fărâmițate în nisip")
degetele se așează ascultătoare pe planul ce trece prin ombilic
o lume ce extrapolează totul
("îl așez pe dalit cu obrazul pe abdomenul meu la fel cum copilul se deprinde
să asculte din străfunduri către înafară felul cum descrește armonia
prin timpanul placentei")
palmele coboară pe planul care trece prin genunchi
frânte articulări de spațiu în pânza de păianjen

un joc de perspicacitate când tot acest acumulator de tahicardie
se conectează singur la dumnezeu
doar unul trupul meu se prăbușește pe pământ
însingurat gardian al umbrei
ce mă împunge tandră cum coarnele literei aleph


moartea din toate părțile venind
cum picăturile ce dilată memoria unui deșert